WȘpaga, cum îi spune în cartier, sau darea de mită, cum este definită în termeni juridici, pare că a devenit o normalitate în viața românilor. Un cetățean a venit în Consiliul Local Săcălaz și a afirmat, cu subiect și predicat, că a dat o șpagă pentru un teren.
Unii aleși locali s-au amuzat, alții au luat chestiunea în serios, în vreme ce unul dintre ei a dorit ca cel care a dat șpaga să nu generalizeze, ci să se limiteze la a face afirmații doar despre cel care a primit-o.
Unii aleși locali s-au amuzat, alții au luat chestiunea în serios, în vreme ce unul dintre ei a dorit ca cel care a dat șpaga să nu generalizeze, ci să se limiteze la a face afirmații doar despre cel care a primit-o.
Consilierii din Săcălaz priveau uimiți cum cetățeanul mărturisea comiterea unei infracțiuni. Unul dintre aleșii locali i-a cerut cetățeanului, dătător de șpagă, să spună și care a fost valoarea acesteia. Aflat la momentul mărturisirilor, omul le-a declarat consilierilor că șpaga a fost de 5000 de euro iar ei sunt ”prea mici” pentru a primi mita care ”se dă la alt birou”.
Astfel de discuții te îngrjiorează, în primul rând, pentru faptul că justiția nu pedepsește săvârșirea unor infracțiuni de acest gen. În al doilea rând, asta naște inechitate socială pentru că tu, ca cetățean care nu-ți permiți să dai mită, pierzi un drept ce ți s-ar cuveni doar pentru că l-a câștigat un altul deoarece el și-a permis să dea șpaga tradițională…
